Okay, dacă ați aterizat pe această pagină trebuie să știți că există o parte I. Citiți-o așadar pe aceea mai întâi.

Acum, înapoi la oile noastre.
Așadar, am vopseaua (2 tuburi), am activatorul, am șamponul și balsamul recomandate, am pensulă, am bol...
Mai mult decât atât, mi-am masat părul cu ulei Phytonectar din seara precedentă...
Da, este timpul să mă vopsesc.
NUUUUU....!!!

Nu am mănuși...Off... Acum nu mai am ce face, trebuie să găsesc o soluție.

Soluția a venit în forma unei pungi de la supermarket. :)))) Nu vă impacientați, am char două astfel de pungi dar din motve tehnice nu am putut să vă arăt chiar ambele mâini.
Probabil în acest moment sunteți stupefiate (mai ales Ema, cred că se miră de curajul meu dar mai ales de lipsa de profesionalism :)) :*) dar deh, m-am descurcat eu cumva.

Ah să nu încep cu descrierea procesului până când nu vă prezint totuși despre ce anume vorbesc. Căci despre păr e vorba și mai puțin despre calitățile mele de colorist în devenire. :))



Aceasta este o poză înainte de vopsire (și nu a arătat așa inițial).
Dar prin spălări a ajuns așa. Nu îmi lădauți plicul pentru că o să mă oftic (nu e al meu, e al Ellei, îl țineam cât timp ea îmi făcea poza). :))
Și cum sunt destul de sadică iată și close-ups (da, aveam ulei Phytonectar pe păr...):



După cum vedeți într-o anumită lumină pare mai rece dar în niciun caz îndeajuns de rece ba char părul meu pare scădat într-o nuanță portocalie cam enervantă.

Okayyy...deci să trecem la acțiune.
Se ia tubul de vopsea...

După cum vedeți e metalic dar deschiderea se poate perfora cu ușurință cu ajutorul capacului care are pe partea opusă un vârf destul de ascuțit, tocmai în acest scop.
Se toarnă. Să știți că e destul de dificil să storci tot conțiuntul tubului și dacă încerci să o faci la modul clasic nu știu dacă reușești să scoți tot din el. Așadar am recurs la coada pensulei pentru a avea un mai bun control asupra acestui proces și am răsucit cu ajutorul ei până jos (există un instrument special pentru asta, dar nu m-am echipat îndeajuns de bine!!)

Acesta este B7 adică Latte (pe românește șaten deschis bej...cică).
Am stors tot tubul.

Superb, nu? Un portocaliu de vis. :))) Acesta este bolul cu întreg conținutul tubului B7.
Urmează N6...Caramel. Un roșu-maro deloc agreeabil. Aici eram ușor disperată deoarce bolul se umplea mult mai mult decât mă așteptasem....

După ce am terminat și cu N6...urmează activatorul...Conform prospectului pe care îl puteți vizualiza aici și aici trebuie combinat în proporție de 1:2 adică 1 parte vopsea două părți activator.

Aici eram pe punctul de a-l turna și mă temeam de ceea ce avea să se întâmple...reacții chimice și mai ales cât de mult o să se umple acel bol care abia dacă mai făcea față la cantitățile mele uriașe de vopsea. :))

În colț vedeți cum arăta...perfect alb. Vă dați seama ce greu mi-a fost să amestec în acest piureu ciudat cu pensula care se mânjise în ultimul fel, într-un final am reușit și puteți vedea rezultatul...
Clar nu trebuia să amestec toată vopseaua de la început...
Era timpul să trec la acțiune, nu fără oarecare strângere de inimă la vederea acestei culori. Mirosea promițător, dar și intimidant a chimicale (da, m-am aplecat să îl miros, nu e deloc puternic încât să te ”ia de nas”). :))

Dn păcate călătoria noastră fotografică se oprește aici.
Aplicarea a mers binișor cu ajutorul pensulei și al unui pieptene rar cu coadă lungă cu ajutorul căruia puteam să selectez secțiuni din păr fără a-l face varză pe tot. Ceea ce inevitabil s-a întâmplat puțin mai târziu. Inițial mi se părea că acea cantitate de vopsea i-ar ajunge și lui Rapunzel, dar treptat mi-am dat seama că era exact atât cât îmi trebuia mie.
La rădăcină e foarte okay să te vopsești dar pe lungime e groaznic...cel puțin la spate... dar cum spuneam, am avut destulă vopsea așa că într-un final am acoperit tot părul.

Revenind la prospect, cred că trecuseră 25 de minute de când vopseaua atinsese prima dată părul meu. 5 minute de când terminasem și așteptam să treacă alte 15 (așa am citit, că trebuie să stai cu ea 20 min) nu știu ce îmi vine să citesc iar prospectul.
TIMING & Proccessing 20 min...
Am înțeles din asta (și mai ales în disperarea mea) că și aplicarea și procesarea trebuie să dureze nu mai mult de 20 min...
Am zburat în baie unde am început să mă spăl (părul se vedea extrem de închis cu vopseaua în el!) cu Joico Color Endure. Părul avea o textură foarte bună, mătăsos, foarte okay.

Iată poze imediat după:


Nuanța era un șaten închis dar nu foarte închis, un fel de ciocolatiu, Mi se părea foarte închis inițial dar având în vedere că această e o vopsea semi-permanentă (care durează 10-15 spălări!) nu m-am impecientat. După cum vedeți nu a schimbat în niciun fel cuoarea rădăcinilor ceea ce de altfel nici nu mă așteptam să se întâmple (mixtura era mai deschisă decât părul meu natural, iar această vopsea poate numai să închidă).

Și ca să fie meniul complet, vă arăt și ce s-a întâmplat cu el după prima spălare...care a avut loc după patru zile de la vopsire și în mod regulamentar cu șamponul pentru menținerea culorii Paul Mitchell Color Endure (review mai târziu...):

Trebuie să spun că părul și-a pierdut puțin din intesitatea culorii char înainte să îl spăl, în a patra zi... sunt oare nebună? Eu așa am perceput. Devenise puțin mai deschis!
La spălare a curs fooooaarte puțină culoare, chiar infim pot spune față de ce mă așteptam...
Iată poze, vopsită, după prima spălare (vi se va părea o diferență mare de deschidere a culorii dar de fapt nu e chiar așa -în primele poze sunt în cameră, deci la lumină mai scăzută, în cele de mai jos sunt afară la umbră dar într-o zi însorită și cu puțin blitz):




Uf, hai că am terminat și această lungă poveste. :)
Sunt mulțumită PENTRU ÎNCEPUT...iar data viitoare cu siguranță va fi tot JOICO.
:*:*